13 oameni, o poveste din Vaslui

scriedespretine — Fri, 23 Sep 2011 07:24:15 +0000

Vă invităm la spectacolul ”13 oameni, o poveste din Vaslui”, creat in cadrul Laboratorului scrie despre tineVaslui 2011.

Laboratorul scrie despre tine este un proiect de teatru independent ce își propune să genereze piese noi de teatru și scenarii de film prin lucru in echipă. Atelierele presupun construcția unei arhive de povești și experiențe personale, prin exerciții creative de scris și de actorie.

Tinerii care și-au dezvoltat creativitatea pe durata atelierului din Vaslui au lucrat intensiv timp de o lună împreună cu trainerii Sorin Poamă, actor, și Vera Ion, regizor.

În timpul atelierului, cei 13 participanți au construit un spectacol despre ei și viața tinerilor din Vaslui 2011.

Autori și Actori: Alex Antonică, Silvia Alice Ciocan, Răzvan-Andrei Ciocan, Paul Cătălin Ciudin, Raluca Ana-Maria Cocuz, Oana Maria Darie, Lavinia Gâțu, Ligia Maria Kaufman, Adrian Popa, Alexandra Mihaela Prepeliță, Beatrice Toader, Mona-Otilia Viziteu, Andreea Cristina Zavate

Traineri: Sorin Poamă, Vera Ion

Partener: Liceul Mihail Kogalniceanu

Scrie despre tine – Video

Spectacolul de teatru: “13 oameni o poveste din Vaslui”

scriedespretine — Mon, 01 Aug 2011 07:27:45 +0000

Scenariul spectacolului de teatru:

13 OAMENI,

O POVESTE DIN VASLUI

ZIUA ÎNTÂI

PROFU: (intră în clasă). Bună ziua!

(Toți se ridică, mai puțin Maria Popescu).

TOȚI: Bună ziua!

PROFU: Domnișoară Popescu, în picioare (Maria se conformeaza). Da’ ți-e lene să te ridici? Vrei să vin eu cu macaraua? (Maria se ridică, apoi vrea să se așeze.) Stai toată ora! Ți-am spus să stai jos?

PROFU: Ia să facem prezența. ( catre Tudor, care zâmbește) Ți se pare amuzant!?

MARIA: Dom” profesor, da lăsați-mă să stau jos! Vă rog!

PROFU: Nu, stai jos când îți spun eu! Te dor picioarele?

(Face prezența. Când e strigat, Tudor ridică mâna.)

PROFU: Da tu nu ești în clasă?

TUDOR: Da, ca-ntotdeauna.

PROFU: Lefter… Lefter unde e? Băi, cine e elev de serviciu azi?

VLAD: Eu.

PROFU: În picioare! Absențele!

VLAD: Da. Păi… Lefter. Da e răcită. E răcită rău!

PROFU: Și-a luat cumva o zi liberă?

VLAD: Nu, chiar e răcită, pe bune!

PROFU: Crezi că nu știu că e ziua ei azi.?! Da las că-i arăt eu zi liberă!.. (Lui Ruxi.) Auzi, dacă folosești telefonu în timpul orei, ia dă-l încoa. Dă-l încoa! Acuma! Voi n-aveti ce cauta cu telefonul la scoala!

(Profu se uita la mesaje. Incepe sa râda.)

PROFU:-„Ajung în 5 minute..” Cum să ajungi in 5 minute? Nu esti la scoala?

LARA: Pai stiti ca v-am spus de la inceputul orei..

PROF: Tudor, Ioana, și cu Vlad ia ieșiți în fața clasei.

TUDOR: Da de ce?

IOANA: Da mă dor picioarele!

PROFU: Hai, în picioare!

PROFU: Bă voi sunteți sănătoși la cap?

TUDOR: Da.

PROFU: Păi cât de sănătos la cap trebuie să fii ca să faci așa ceva? Ia uitați! Asta a văzut-o o țară întreagă deja.

IOANA: A văzut-o o lume, dacă e pe Facebook.

PROFU: Ți se pare amuzant, nu?

TUDOR: Da e ca lumea dac-a pus-o pe Facebook.

PROFU: Bă dacă vede dom director…?

(IOANEI)

PROFU: Așa se stă la școală?

IOANA: Mă doare stomacul.

PROFU: Așa se stă la școală?

IOANA: Mă doare stomacul.

PROFU: Și ce dacă ? (Lui TUDOR) Băi scoate mâinile din buzunar! Mâinile pe lângă corp! Bă, voi faceți liceul ăsta de râs! Dacă vede domnu director ce se întamplă? Mă, ți se pare amuzant? Uite, luați exemplu de la Florescu!

TUDOR: Da e suparată.

PROFU: Bă, nu mai râde, nu-nțelegi? Noi vă cultivăm aici. Dacă vede domnu director,ce crede. Ca eu v-am învțat să faceti așa ceva, nu? Ia uite ce fac elevii mei?! N-am mai pomenit așa ceva în viața mea.Din câte generatii am avut voi sunteți cei mai slabi și cei mai obraznici.Nu mai sunt elevii cum erau pe vremuri… Se duce de râpa lumea asta! Noi suntem o instituție cu renume…..cel mai renumit liceu din Moldova! Nu avem nevoie de vagabonzi ca voi! Treceți la loc…m-am săturat de voi.Aveti toti 3 câte 2 puncte scăzute la purtare. Și să disparaă filmulețul de pe net că dacă nu zburați din liceul ăsta!

(Tudor, Ioana și Vlad trec la loc. PROFU îi ia caietul Mariei.)

LARA : Dom profesooor!

PROFU: Da.

LARA: E și jumătate, v-am zis de la începutul orei.. pot să plec?

PROFU: Ai copiat pagina 80?

LARA: Da

PROFU: O copii si pe 81 și dupa aia mai vorbim. Domnișoara Popescu ia să vedem ce faci tu aicea? Dă-l încoa. Si pixu. Inimioare! Popescu e îndragostită. Ești îndragostită Popescu? Ia uite! (arată caietul spre clasă) Râdeți, vai!… Ia gata, nu mai râdeți!

PROFU: Ce-am avut de pregătit pentru azi?

TUDOR: Neoclasicismul.

PROFU: Astăzi vom continua și vom preda neoclasicismul modernist.

(PROFU Iese din clasă, ies și elevii. Tudor se duce la Ioana )

TUDOR: Hai să mergem.

IOANA: Mai stau.

TUDOR: Hm?

IOANA: Mai stau !…

TUDOR:Adică?

IOANA: Mai stau.

TUDOR: Păi s-a terminat școala…

IOANA: Știu, da io vreau să mai stau.

TUDOR: Stai la scoala?

IOANA: Da.

TUDOR: De ce?

IOANA: Pentru că e liniște…

TUDOR: Și?

IOANA: Și ce?

TUDOR: Și dacă e liniște… poți să stai în liniște și-afară.

IOANA: Nu, afară sunt mașini, e lume… tot felu de claxoane…

TUDOR: Da hai oi acasă

IOANA: Vreau să mai stau. N-am chef să merg acasă.

TUDOR: De ce?

IOANA: Că se ceartă ai mei ca proștii. Nu mai suport. Nu mai pot. M-am săturat… se ceartă încontinuu. Și mereu se apucă de ceartă când apar eu în peisaj. Și mereu mă întreabă cu cine vrei să rămâi cu cine vrei sa rămâi?

TUDOR: Și n-ai vorbit și tu cu ei?

IOANA: Ba am vorbit, da efectiv nu-nțeleg. Lor le pasă de ei, să le fie lor bine, să aibă o viata minunată…

TUDOR: Păi și nu ți-au zis nimic, că-i ok, sau că-i rău, sau că-i…

IOANA: Ce-i ok?

TUDOR: Tot ce se-ntâmplă. Tu ce faci dacă se despart?

IOANA: Trebuie s-aleg la care mă duc.

TUDOR: Și cum alegi?

IOANA: Nu știu, eu de-asta nu vreau s-aleg. Vreau să stau cu amandoi.

TUDOR Hai măcar pân-afar, să-mi iau un covrig că mi-e foame.

IOANA Păi du-te și-ți ia că nu te țin în loc. du-te acasă, mănâncă, fă-ți treburile… eu mai stau pe aici. Nu te rețin.

TUDOR Da vreau să stau cu tine. Normal că vreau să stau cu tine. Hai

IOANA Mai stau.

TUDOR Vrei să nu mai fii așa supărată? Măcar cât ești cu mine. Că n-ai de ce.

IOANA Da, bine, hai…

TUDOR Stai. De fiecare data când ai să te cerți cu ai tăi sau orice se-ntampla, eu oricum o sa fiu aici lângă tine. Și pot să te-ascult și poți să-mi spui ce vrei și poate te-ajut. Intelegi? Intelegi?

IOANA Da, gata, inteleg.

(CLUB ZI. DJ Tom o așteaptă pe Lara. DJ Tom se uita pe calculator)

DJ TOM: Vai mamă uită-te și la astea. Unde se cred, la operă? Uăi zece, și din zece nici una nu e-n stare să cânte ceva normal, să fie pe ritm… Primu meu job, frate, primu meu job si nu sunt în stare să fac un cașting.

LARA Salut. Scuze că am întârziat. Abia am scăpat de la școală.

(Vine TOM la ea, întinde mâna.)

DJ TOM: Tom. Încântat.

LARA: Lara.

DJ TOM: deci Laura…

LARA: Lara.

DJ TOM: Pentru ce-ai venit tu azi aici?

LARA: Să dau o audiție.

DJ TOM: Bravo. Foarte bine! Și cu ce te-ai pregătit?

LARA: Am pregătit o melodie. Sper să-ți placă.

(Cântă.)

DJ TOM: Hm, binișor. Uite care-i chestia- asta-i o piesă pregătită. Aici e foarte mult pe improvizație în ceea ce facem noi, adică… știi pentru ceea ce ai venit, nu? Adică eu o să pun un beat și tu o să te conformezi cu el sau invers, știi? Ideea e să fie un sincron. și pentru asta na, cum să zic io… Tre să le ai cu ritmu oleacă. Adică un ritm, poți să bați un ritm? Adică să știi să repeți ritmu.

(Bate un ritm simplu, Lara bate si ea. Dj Tom bate unul mai complicat, repede. Lara încearcă. Nu îi iese.)

LARA: Poți să mai repeți o dată?

(Repetă.)

DJ TOM: Mda. Mai este și o chestie care se numește… poziția pe ringul de cântat. Adică când cânți acolo trebuie sa-ți dai seama că te vezi doar tu. Și io-s în spate ca și cum te-aș coordona pe tine. Și ideea e că ar trebui să fim amandoi în sincron, adică…

(Se uită la Lara de sus până jos, intră Ana. )

DJ TOM: sau lasă, asta o s-o vedem mai încolo.

ANA: Ce faci?

DJ TOM: (catre Lara) felicitari! Ai luat audiția. Primul tau job diseara. Uite iubita, cu ea o să cânt de ziua ta. (Le prezintă una alteia.)

ANA & LARA: Ne știm.

(CASA PLEȘ. D-L Pleș la biroul lui. Sună telefonul, răspunde. )

D-L PLEȘ: A, bună ziua domnu Smarandache. Da, spuneți. Cum? Are 25 de absențe? Imposibil, domnule Smarandache. Imposibil. Da, da, da. Nici o problemă. Lasați că vorbesc eu cu ea. Mulțumesc că m-ați sunat. O zi bună.

(Tudor trece prin scenă.)

DL PLEȘ: Tudor! Unde-i sor-ta?

TUDOR: Nu știu.

DL PLEȘ: N-ați venit de la școală împreună?

TUDOR: Nu.

(Iese.)

DL PLEȘ: TUDOR!

(Tudor se întoarce.)

TUDOR: Da, tată.

DL PLEȘ: Bă voi ați luat-o razna de tot. Nu mai știți să vorbiți. auzi, ”da, tată” Se spune- bună ziua, tată.

TUDOR: Bună ziua, tată.

DL PLEȘ: Ce faci?

TUDOR: Bine, făceam un proiect.

DL PLEȘ: Ce proiect?

TUDOR: De desen.

DL PLEȘ: Bravo! Vezi, tu faci ceva. Nu ca sor-ta, că stă degeaba. Pentru ce te-am chemat…

TUDOR: Pentru ce m-ai chemat?

(DL PLEȘ (scoate un laptop de sub birou)

DL PLEȘ: Să-ți dau ăsta.

TUDOR: Ăsta e laptopul meu.

DL PLEȘ: Da.

TUDOR: Mulțumesc.

DL PLEȘ: Cu plăcere.

TUDOR: Când io l-am căutat ca prostu o zi întreagă, era la tine.

DL PLEȘ: Da, era la mine.

TUDOR: Și io l-am căutat ca prostu…

DL PLEȘ: Tu ai spus-o.

TUDOR: Și de ce mi l-ai luat?

DL PLEȘ: De ce ți l-am luat? Mă fiule, vreau să fii și tu mai responsabil cu lucrurile tale! Tu dacă stai cum stai tu 24 din 24 de ore pe laptopu ala ai sa-l strici. Și ține minte: altu nu-ți mai cumpar!

TUDOR: Unde e proiectu meu de zece pagini?

DL PLEȘ: Nu știu.

TUDOR: Sigur n-ai umblat in el?

DL PLEȘ: Da bine, am umblat.

TUDOR: Ai umblat si ce-ai făcut?

DL PLEȘ: Am avut nevoie de un proiect in.. e…e…e…excel, ex-cel.

TUDOR: Xcel.

DL PLEȘ: Ex-cel.

TUDOR: Ok, și proiectu meu era exact în căsuța aia de lânga excel. Nu cumva ai dat click dreapta d-e-l-e-t-e cu proiectu meu?

DL PLEȘ: Cum?

TUDOR: Delete.

DL PLEȘ: Ex-cel/de-le-te. Ex-cel/de-le-te. Nu stiu băi. Bă băiatule, nu ma lua pe mine cu treburi din astea.

TUDOR: Mi-ai șters proiectu.

DL PLEȘ: Da… da ce-nseamnă delete?

TUDOR: A șterge.

DL PLEȘ: Nu știu. E vina ta. E numai vina ta. Că nu m-ai învățat să umblu la calculator. Îl ții acolo, umbli 24 din 24 și pe mine nu mă lași…

TUDOR: Mulțumesc că mi-ai șters proiectu la care am lucrat 4 zile!..

DL PLEȘ: Las că-l faci tu în seara asta. (citat ziar)

(Intră Lara, se duce spre camera ei.)

DL PLEȘ: Domnișoară! Ia vino încoace.

(Lara se duce la dl. Pleș.)

LARA: Ce faci tată?

DL PLEȘ: Ce faci, tată? Bună ziua tată, nu, Ce faci tata.

LARA: Bună ziua tată. Da ce s-o-ntâmplat?

DL PLEȘ: Lara vreu sa stiu si eu explicatia logica pentru care ai atâtea absente…

LARA: Îi frumos afară…nu suport profesorul…nu mă interesează materia…

TATA: dar tu chiar ești nesimțită….cum îți permiți să vorbești asa?….am si eu o intrebare….din tot ce va înva la scoala…tie iti place macar o materie?…te pasioneaza ceva de colo?..

LARA: nu…

TATA: Pai atunci singura solutie ar fi sa te duci la pascut oile….dar stai…ca nici asta nu poti pentru ca ar trebui sa stii sa numeri….si cum tie nu iti place matematica…nu cred ca te-ai descurca…

LARA: daca zici tu (incet)..

TATA: da ce pot sa iti mai zic cand pe tine chiar nu te intereseaza nimic…sa nu vii la mine cand o sa fii mare sa imi spui ca nu ai reusit sa faci ceva in viata asta pt ca nu ai invatat… cum sa ajungi ceva in viata…cand tu esti haimanaua liceului…

TUDOR: Pot sa plec?

TATA: Hai du-te mai repede.

LARA: daca as fi haimanaua liceulu…cred ca as fi fost deja exmatriculata si as fi avut vreo 2 copii prin jur si inca unu care tre sa apara..

TATA:tu nu imi raspunzi mie asa….asa vorbesti tu cu prietenii jmecherii tai….acolo in Secu…o sa iti ridice

statuie la cât stai acolo…

LARA: Frate parca as fi primu om care o mers in secu…

TATA: da nu numai secu….si daal si rocambol….si femina…unde iti faci tu veacu atunci cand chiulesti…. Unde

ai fost la ultima ora? Ca frate-tu a zis ca n-ați venit împreună de la școală.

LARA: M-am învoit la ultima oră. Am avut o audiție.

TATA: Ce audiție?

LARA: Am avut o audiție la un club. Ca să cânt cu un Dj.

TATA: Un club! Ce cauți tu în club? Ce să cânți tu cu un dj?

LARA: Muzică.

TATA: Doamne ferește. Asta te-ai mai găsit și tu – să cânți.

LARA: Da uite că-mi place și mie să fac ceva. Ce-i așa rău în asta?

DL PLEȘ: Wow, surprinzător. Și tu faci ceva.

LARA: e o petrecere diseară și trebuie să merg să cânt. E primul meu job.

DL: Job? Eu te țin la școală ca să ai tu job? Tu trebuie să te duci șa școală și să nu faci absențe.

LARA: da nu facem nimic la ore.

DL PleȘ: Nu contează. Tu stai acolo cuminte. Bine, te duci în seara asta. Dar după aia nu mai ieși din casă după școală. O săptamână nu mai ieși nicăieri.

LARA: Hai mă tată!

DL PLEȘ: Am zis. Gata. Nici o discuție.

(LARA iese nervoasă.)

(LARA în camera lui Tudor. Tudor desenează. Camera e împărțită în două. Lara se oprește lângă patul ei, unde stă întins un prosop de baie. Lara iți drege gatul ca pentru a-i atrage atenția lui Tudor. Tudor nu o bagă în seamă, desenează în continuare.)

LARA: Ce-i asta?

TUDOR: Un prosop.

LARA: Care nu-i al meu.

TUDOR: E prea șmecher ca să fie al tău.

LARA: Și ce caută pe patul meu?

TUDOR: Îi dă… șmecherie.

LARA: Wow. Ești deștept. Poți să-l iei te rog?

TUDOR: Nu.

LARA: Vreau să-l iei de pe patul meu.

TUDOR: Nu.

LARA: Da tu chiar vrei să-ți lași toate chestiile împuțite pe patu meu sau in dulapu meu sau pe lucrurile mele? Ai și tu jumătatea ta de cameră. Poți să-ți ții lucrurile în ea. Te rog să-l ridici mai repede.

TUDOR: Hai wai lasă-mp că n-am timp, trebuie să fac un proiect până diseară că mi l-a șters tata pe tot.

LARA: Da nu-mi pasă de fazele astea. Ridică-l!

(Începe să-i împingă scaunul cu piciorul. )

TUDOR: Nici mie nu mi pasă de… Nu mai da în mine. (Lara îl împinge.) Wai termină cu gesturile astea.

LARA: Hai ridică-l stau să mă rog de tine juma de zi? (îi lovește caietul pe care desena. Tudor pune caietul la o parte și își încrucișează brațele.)

TUDOR: Nu vreau.

LARA: Ba vrei. (Se apleacă și ia unul din sprayurile care stau pe jos lângă Tudor. Îl agită. Îl îndreaptă spre Tudor. Tudor începe să râdă. Lara sprayază în aer, în fața lui. )

TUDOR(speriat): Ce faci wai?

(Pauză.)

TUDOR: Ce vrei să faci cu acela? Nici nu știi să-l folosești.

LARA: Nu? Mai devreme ce-am făcut?

TUDOR: Hai, mai lasă-mă cu prostiile astea că am de-a treabă… Numai grija ta n-am avut-o.

(Lara îi ia ghiozdanul și sprayază pe el. )

LARA: Ridică-l mai repede.

TUDOR: Tocmai mi-ai desenat ghiozdanul. Și mi-ai consumat sprayu.

LARA (cu spray-ul îndreptat spre el) Ridică-te și ridică-l.

TUDOR: Nu vreau!

LARA: Mai repede!

TUDOR: Nu vreau!

LARA: Scoala-te odata!

TUDOR: Wai ce panicată ești!

(Lara îl sprayaza în față, Tudor sare în picioare.)

TUDOR: Hai wai da tu chiar ești nebună wai. Mi-ai dat in ochi. Orbesc.

LARA: chiar crezi ca-mi pasă de tine? Ridică-ți jegul de pe patu meu.

(Tudor ia și el un spray. Se amenință unul pe altul cu spray-ul.)

TUDOR: da spray-ul

LARA nu. Ridică-l. acuma!

TUDOR nu vreau.

(se mai învart o data amenintandu-se cu sprayurile)

TUDOR o sa ridic chestia aia cum ii zici tu cand o sa-mi iei ghiozdanul sa-l duci la curatatorie.

LARA da,sigur

TUDOR da-mi sprayu

LARA nu vreau sa-ti dau, până nu ridici aia nu ți dau.

(Tudor ii da cu spray in ochi. Lara tipă. Își acoperă ochii cu palmele. În cele din urmă Tudor ridică prosopul, i-l aruncă pe cap și iese. )

(Club, muzică. Scenă de party. Ana stă la o masă mai departe și se uită la DJ Tom, care vorbește cu Lara. )

La masa la care stă Ana stă și Vlad. Maria mai pe un colț, stingheră. Maria se duce la masa Anei.

Maria: Bună.

ANA: Bună.

MARIA: La mulți ani.

ANA: vai mersi… Nu trebuia.

MARIA: Mi-o plăcut și m-am gandit că o sa-ti placă și ție.

(ANA se uită la cadou.)

ANA- Vai ce tare îi. Multumesc.

MARIA: Știi… vroiam sa-ti zic ceva. Știi că în clasă stai mai mult cu ăilalți care-s niște ciudați, și nu-mi place de ei. Și am văzut că tu nu ești ca ei, ești mai de treabă… Și poate tu ai o părere proastă despre mine, mi-a fost rușine să ma bag în seamă când erau ceilalți, adică ar fi râs și tu nu ai fi putut vorbi…

ANA Stai liniștită. Faza e că încă nu mi-am făcut o părere despre tine și mi-ar plăcea să ne cunoaștem mai bine. Deci aș fi de acord să încerc să fiu prietena ta.

MARIA- da? Super.

ANA- Mai rămâi la petrecere.

MARIA-Nu știu dacă pot, eu am trecut numai să-ți aduc cadoul… Ai mei sunt mai stricți… Nu prea am voie să ies din casă.

ANA- Hai mai stai!! Hai să-ți iau ceva de băut.

MARIA- poate vrei sa stai cu ceilalți, cu prietenu tău…

ANA- de unde, nu vezi că prietenul meu nici nu mă bagă în seamă… hai să ne distram.

(ies, lumina se mută pe Vlad și Ruxi, care se ceartă)

(În fundal, Ana se uită la cei doi, în timp ce bea dintr-o sticlă de bere. Lumina se mută pe ea. Intră Vlad. Și el bea dintr-o sticlă de bere)

ANA- ce faci? Ce-i cu tine?

VLAD- Putin suparat

ANA de ce?

VLAD- Taica-miu s-a apucat sa bea, imi scade nota la purtare cu 3 puncte la scoala..

VLAD- Da tu ce-ai? Ești cam supărată.

ANA- da. Tom nu mă bagă deloc în seamă, a stat toată noaptea numai cu aia.

VLAD- Hai să dansăm.

(Muzică, cei doi dansează. Se sărută. Muzica se oprește brusc.)

Lumina se mută pe Dj Tom și Lara.

DJ TOM: Foarte bine! Avem o echipă! Saptamana asta te mai iau cu mine la un party.

LARA: Saptamana asta nu pot…

DJ TOM: de ce?

LARA: Abia cam in doua saptamani

DJ TOM: Pai ce facem Laura?

LARA: Lara

DJ TOM: Laura. Tu înțelegi ce înseamnă să cânți?

LARA: Da. Îmi doresc foarte mult să fac asta…

DJ TOM: Atunci trebuie sa fi disponibilă 24 din 24. De ce nu poți? ce treburi mai importante poți să ai?

LARA: … Nu mă lasă taică-meu. O săptamană nu am voie să ies din casă.

DJ TOM: Nu te lasă taică-tu?

LARA: Dar pot să încerc să rezolv…

DJ TOM: Ce să mai rezolvi? Uită ce am zis. Nu ai luat nici un job.

LARA: Te rog…

DJ TOM: Sunt eu prost că mă încurc cu copii ca voi. Auzi, nu te lasă tata!…

LARA: dar dacă ai puțină răbdare pot să îl conving…

DJ TOM: Nici nu se pune problema… In meseria asta trebuie să fii disponibilă 7 zile din 7, 24 din 24. Terminăm petrecerea si poți să pleci acasaăsă-ți faci temele.

ZIUA DOI

(Clasa înainte de oră, fac harmalaie, se discută despre ziua de ieri, se face mișto de ANA că

s-a pupat cu Vlad. Intră PROFU.)

PROFU: Bună ziua!

TOȚI: Bună ziua.

PROFU: În picioare, hai. Toată lumea. Ce țipi așa Lefter. Ia întinde mâna. Și-așa n-ai fost ora trecută la școală. Hai. (O pleznește la palmă. ) Stai jos. Hai, stați jos. Nu mai facem prezența, văd că sunteți toți. S-a trezit și domnișoara Lefter să vină la școal!..

ANA: Am fost răcită.

PROFU: Da, ai fost răcită din părți. Da știi ceva? N-am chef de ore azi. (Începe să citească ziarul) Băi, da liniște în clasa, dacă nu facem oră asta nu înseamna ca e panaramaă,da? Ia că era să uit. Ce era cu mizeria aceea în cabinetul meu ieri?

LARA: Care mizerie?

PROFU: Păi cum că era o cocină de porci aici. O venit femeia de serviciu la mine că „ce clasă e asta, ce fel de diriginte sunteți dumneavoastră? ”

IOANA: erau două hârtiuțe.

PROFU: Nu contează, trebuie să faceți curat după voi; da?

LARA: Există femeie de serviciu pentru asta.

PROFU: Ai comentat ceva Pleș? Ai comentat ceva?

LARA: Nu, da am zis că…

PROFU: Să te ridici în picioare când vorbesc cu tine…

(LARA se ridică în picioare)

LARA: erau două hârtii cum a zis și Ioana.

PROFU: Nu contează! Le străngi!

LARA: Păi să strângă cine-a făcut.

PROFU: Dacă nu recunoaște cine le-o lăsat jos, o să faceți toți curățenie c-așa-i corect. Nu așa-i corect?

LARA: Da!..

PROFU: Ai spus ceva? Ia hai să-ți fac cunoștiință cu Sfănta Ana!…

LARA: Da… o cunosc.

PROFU: Nu, da… din nou. Hai. Întinde mâna. (O pleznește la palmă.) După ore rămâneți toți și faceți curat.

LARA: N-am venit la școală ca să fac pe femeia de serviciu. Am venit la școală să-nvaț.

PROFU: Mă tu ești bătută în cap? N-ai înțeles ce-am zis eu? Ia vino-n față aici.

LARA: De ce să vin în față?

PROFU: Vino-n față-aici daca-am spus!

LARA: Nu vin. De ce, ca să dați în mine?

PROFU: Treci încoace!

LARA: Nu. Data trecută mi-ați învinețit picioarele.

PROFU: Bă, tu comentezi la mine, nu ți-e rușine? Treci în față imediat!

(Lara iese în fața)

PROFU: Tu o să fii prima care face curat aici; da?

LARA: Da de ce să vin să fac curat? Nu eu am făcut mizerie.

PROFU: Bă, tu iar comentezi? De fapt ia pune mana acum si strange de pe jos.

LARA: Da nu vreau să strâng dacă nu e mizeria mea.

PROFU: Pune mâna și straăge, am zis! Hai ridică! Pune mâna și ridică!

(O ia de păr și o bate pe spate tare cu bățul. Lara plânge. )

LARA: Au!! Dom profesor, da eu o sun pe mama, nu mi se pare corect ce faceti.

PROFU: O sun eu pe maica-ta și îi spun că faci panaramă la scoala. Tu ridici tonu la mine? După ce că ești haimanaua liceului mai și comentezi acum.

LARA: Da cum vorbiți așa cu mine? (Iși mai ia una) AU!

PROFU: Taci din gura!

LARA: O să-mi sun avocații și o sun și pe mama, nu vă mai suport!

PROFU: Ce avocați!?

(LARA iese din clasa)

LARA: Să vă duceți dracului cu educația voastră!

PROFU: (Către clasă) Să comentați voi ca Lefter că fix așa pățiți. Ia uite ce cuminți sunt elevii mei acuma. Așa vă vreau. Hai, gata. M-am saturat de voi. Bună ziua!

(se ridica toți în picioare)

TOTI: Bună ziua

(ies din clasă toți, rămâne Ana. IntraăDJ TOM)

TOM: Ti-am adus lanțișorul.

ANA: De ce?

TOM: Pentru că n-are sens să-l țin, de-aia.

ANA: Da nu-nțeleg.

TOM: ce nu-nțelegi? Ne-am despărțit și gata!…

ANA: Cum adică ne-am despărțit?

TOM: Nu-ți mai amintești ce ai făcut asearaă

ANA: Da ce-am făcut aseară?

TOM: Ai uitat ca o proastă? Că te-ai sărutat cu ăla? A, asta nu-ți amintești, nu? Te-a văzut tot clubul. Râdeau ăștia de tine. Tu chiar nu-ți aduci aminte?

ANA: NU.

TOM: Bine că nu-ți amintești tu, că-și amintește restul, ca să mă fac eu de tot râsul.

ANA: E și normal să nu –mi amintesc dacă am băut… Era ziua mea. Tu nici nu mă bagai in seamă.

TOM: Băi, ție nu-ți e rușine? M-ai făcut de tot râsul. Știi în ce hal erai? Ca o bețivancă de aia care nu se poate controla!

ANA: Nu cred că-i cazul să mă faci bețivă, că nu beau non stop. Am băut odată și gata. De acuma am să mai beau de revelion sau naiba știe când.

TOM: Imi venea să-ti dau una, da mi-era jenă de oamenii ăia !

ANA: Și dacă am făcut, n-aveai decât să-mi dai una!

TOM: Mai și comentezi! Ar trebui să taci, nerecunoscatoareo! Dupa ce că-s baiat bun și nu-ți stric distracția cum ai facut tu , mai și sari cu gura că nu ai facut nimic grav! tu gândești? Mai du-te dracului că nu pot să te suport cu toate gesturile astea ! te crezi mare și tare că erai de față cu aia și voiai să-i impresionezi! Cine crezi că te bagă în seama după ce te-ai făcut în halu ăla? Nesimțito! Nu știi să te stăpaâești! Parcă ai 3 ani! Si acuma mai și îndraznești să întrebi “ce-am facut?”

ANA: Imi cer scuze pentru ceva ce nu am facut.

TOM: Scuzele astea sunt egale cu zero, in fața mea. Uită-te la mine măcar când vorbesc. Dacă nici măcar nu-ți pasă, n-are nici un sens

ANA: Dă-mi pasa…

TOM: Nu știi să apreciezi nimic din ce ai ! am pus suflet și nu-ți pasă de nimic din juru tău! Nu știi să apreciezi deloc ! și-ți mai ceri și scuze pentru ceva ce nici nu vrei să recunosti măcar! Știi ce? Scuzele tale mi-s indiferente! Hai, pa!

(Iese)

(Casa Florescu)

Doamna Florescu – Ioana Florescu

IOANA: Buna mama!

FLORESCU: Ce faci?

IOANA: Bine, te las.

FLORESCU: Nu, mai stai.

IOANA: Pentru ce?

FLORESCU: Mai vorbim si noi. Auzi, tu fumezi?

IOANA: Nu.

FLORESCU: Sigur?

IOANA: Nu, nu fumez.

FLORESCU: Si ce ai în geantă? (Caută.) Și pachetul de țigări, unde e?

IOANA: Nu fumez.

FLORESCU: Bine, cum spui tu.

.Esti suparată, cumva?

IOANA: Nu.

FLORESCU: E din cauza mea?

IOANA: Da.

FLORESCU: Trebuie să înțelegi că e o decizie a doi oameni care nu mai pot trăi împreună. Ne-am iubit, te-am făcut pe tine și te vom iubi la fel de mult întotdeauna.

IOANA: Și de ce vaăcertați mereu și urlați la mine “la cine vrei saăstai?” „Eu sunt minunată”. „Ba nu, eu sunt minunat!” Nu mai pot.

FLORESCU: O să alegi ceea ce vrei tu.

IOANA: Amândoi.

FLORESC: Nu se poate, înțelege.. O să se rezolve, iti promit…

IOANA: Mama,…

DOAMNA FLORESCU: Da, spune.

IOANA: Da… pot să te-ntreb ceva?

DOAMNA FLORESCU: da, normal!..

IOANA: Faza e că aș cam vrea să mă despart de Tudor, da nu stiu dacă s-o fac sau nu…

DOAMNA FLORESCU: Saă desparți de Tudor? De ce?

IOANA: Nu știu, faza e că sunt atât de stresată cu voi în ultima vreme și obosită și… eu sunt așa mai liniștită, dar el tot vine la mine: „ce faci, da vai ce faci, ce faci… ce ai, ce-ai pățit, și parcă mă stresează, parcă-mi stă pe creier. Da nu știu, faza e că… țin la el, da nu știu, parcă… nu prea țin la el. și nu știu… nu știu, sigur.

DOAMNA FLORESCU: Eu te-nțeleg, normal că te-nțeleg, din moment ce sunt acum în situația asta, eu zic că el e băiat bun… tu, dacă vrei, poți să faci pasu ăsta, acuma… sper doar să nu regreți, atât. Da dacă tu ești convinsă, n-ai de ce să regreți, e decizia ta și ți-o asumi, așa cum te-am învațat. Și pe de-o parte mă gândesc să nu fie cumva tocmai din cauza situației mele, adică să n-aibă vreo influență asupra ta și…

IOANA: Da nu vreau să mă despart de Tudor ca să văd cum îi senzația să te desparți de un om,

DOAMNA FLORESCU: să știi că e o senzație foarte neplăcută și așa doar ca s-o faci n-are nici un sens. Dacă tu simți că da, nu se mai poate, ar trebui să-i spui, da fa-o într-un mod în care să nu sufere… nu știu, venea tot timpul pe la noi, nici nu m-am gândit că n u-ți pasă de el.

IOANA : Nici io, da pur și simplu vreau să trec singură prin asta, n-am chef să stau să-mi împărtășesc sentimentele, și cum mă simt și ce gânduri am, cu un om și să încep să-mi plâng de milă. Vreau să stau singură în momentul ăsta. Nu știu. ..Da, eu aș vrea să iau o pauză, pentru că nu pot… nu pot!…

DOAMNA FLORESCU: O pauză, sau… de tot?

IOANA: Deocamdată-s la stadiu că vreau o pauză, nu știu dacă de tot – de tot. Doar o pauză. Pană vă rezolvați voi.

DOAMNA FLORESCU: Acum mă simt foarte vinovată, pentru că știu că din cauza noastră e învălmașeala asta în capul tău. Și n-ar trebui să te afecteze, nu asta a fost ideea noastra.

Ti-am spus, daca ești sigură poți să-i spui, da fă-l într-un fel în care să nu creadă că ai stat cu el până acum degeaba și acum te-ai plictisit și vrei să-l lași baltă pentru că o să sufere și el, îti dai seama. Adică și eu sufăr care îti dai seama, eu vreau să mă despart de taică-tu. Sufăr, normal că sufăr, pentru c ă a trecut atâta timp, și atâtea lucruri …

IOANA: cred ca o să-i spun. Trebuie să gaăesc doar momentu potrivit.

DOAMNA FLORESCU: Bine.. vezi tu cum faci… nu țipi la el, da?

IOANA: da. Bine… mersi

DOAMNA FLORESCU: Cu plăcere. Și totuși fumezi?

IOANA: Dacă zic da, ce-mi faci?

FLORESCU: Nimic.

IOANA: Atunci, da.

FLORESCU: Și nu te gândești să te lasi?

IOANA: Mai văd eu. Pot să plec?

FLORESCU: Bine, ai grijă, pa!

OANAI: Pa!

(casa Pleș)

Dna Ples: Unde-ai umblat pân-acum? Zi-mi!

Lara: Prin oraș

Dna Ples: Și ce-ai făcut în oraș pân-acum? Zi-mi!

Lara: M-am plimbat.

Dna Ples: Cu cine? Uită-te la mine când vorbesc cu tine!

Lara: Singură!

Dna Ples: Pân la ora asta te-ai plimbat singura?!

Lara: Da.

Dna Ples: Măi fată, ce-i cu tine? Tu n-ai de gând să-ți înveți la franceză? Rămâi corigentă! Ce-ai de gând să faci cu viața ta? Vrei s-ajungi o depravată?

Lara: Nu-mi place franceza!… Nu-mi pasa! Nu-mi place proful.

Dna Ples: Cum nu-ți pasă? Nu contează caănu-ți place, trebuie să-ți iasă media! Rămâi coregentă!

Lara: Da nu pot să stau la ora unui profesor..

Dna Ples: Când ajungi să ai pregatirea unui profesor, atunci poți să vorbești! Lara…tu ai baut?…

Lara: Nuuuuuuuuuuu…mamă!!!!!!!!!!! am să beau..da de ce să beau!?.

Dna Ples: Ai băut…miroși a bautură… de aici, de la mine..

Lara :Eu!?…Da, bine…dacă zici tu…

Dna Ples: Mamă, vai doamne…fata mea bea !… Lara, tu nu înțelegi că nu e bine să bei…tu ce vrei să demonstrezi prin atitudinea asta a ta?…nu știi decât să bei și să fumezi…e numai vina antu- rajului ăla a tău din Secu…

Lara: Da, nu te mai lua de…

Dna Ples: Cum să fii atât de nepăsătoare? Nu-ți pasă de viitorul tău?

Lara: Nu, nu-mi pasă, lasă-mă-n pace, nu te mai lua atâta de prietenii mei că n-au ei nici o vină!

Dna Ples: Tu nu-l vezi pe fratele tău?

Lara: Da mai lasa-mă cu fratele meu!

Dna Ples: Ar trebui să iei exemplul de la el.

Lara: Ce exemplu să iau de la el?

Dna Ples: Păi nu vezi că-nvață, stă, se preocupă pentru școală…

Lara: Da!!!!!!!!!

(Palma)

Dna Ples: M-am săturat să comentezi, tu nu ești în stare să porți o discuție serioasă cu mama ta!

Lara: Da ce… cum ai vrea să… și cum vrei să răspund?

Dna Ples: Fără să spui numai da sau nu. Aștept o explicație de la tine pentru comportamentul ăsta… inadmisibil.

Lara: Da ce…

Dna Ples: Hai, du-te la culcare și lasă-mă… Du-te!

Lara: Deci… te urăsc!

(Dl Pleș, sună un telefon, Pleș citește )

Ples: Tudor! Ia vino puțin încoace!

Tudor: Da, care-I treaba?

Ples: Care-i treaba, ai?.. Bă, tu ești nebun?

Tudor: Adică? Ce ai pățit?

Ples: Bă, tu te droghezi?

Tudor: Doamne ferește! Normal ca nu!

Ples: Da? Atunci ce e ăsta? (si ii arată&citeste mesajul de pe telefon)

Tudor: Nu e nimic…nu stiu! Nu e pentru mine, nu vezi că nici maăar nu am numărul în agendaă Cred că a greșit…

Ples: Mă crezi prost? Ai încurcat-o cu mine, prietene!

Tudor: Da ce am facut? Nu am facut nimic! De unde știi tu că e pentru mine sau că are dreptate, poate e o înscenare!

Ples: Da sigur! Ce înscenare, mă? Te droghezi, ai? Tragi mahoarcă! Am crescut un drogat a? pentru asta îți dau eu bani, mă? Tu mă învațai pe mine engleză, drogatule? Ce desene faci tu mă? Tu mă aburești pe mine cu desene și cu proiecte când tu stai și te droghezi toată ziua? Și mai ai și tupeu să-mi faci morală că-ți șterg proiectul. Așa proiecte faci tu, mă?? (Palma) Telefonul ăsta rămâne la mine, până vă aflu eu pe toți si pe… XX ăsta al tău care îți dă că……i să fumezi!

(Casa Popescu)

Dl Popescu-Ce-i mă cu toate căc….. ăstea pe pat, nu faci niciodată nimic bun!…

Maria-Generalizezi. Acum nu am chef să fac curățenie.

Dl Popescu-Tu nu ai chef niciodata! Nu faci nimic niciodata!

Maria-Dacă nu aș face niciodata nimic în camera asta ar fi praf de 1 m și dupa cum vezi, nu este…

Dl Popescu-Da tu de când îmi răspunzi mie?

Maria-Nu iți răspund, doar te corectez, pentru că nu ai dreptate.

Dl Popescu -Iar îmi răspunzi, numai de la copchila ceia care umblă dupa…, cum dracu o mai cheamă, Ana, ai învățat tu de ăstea!

Maria-De ce te iei de ea? N-ai nici un drept, ești un nesimțit!

Dl Popescu -Tu nu imi zici mie că sunt nesimțit! [îi dă o palmă] Eu sunt tatăl tău și vorbesc cum vreau eu!

Maria-Bravo, bănuiesc că ești mândru că sunt mai slabă ca tine și nu pot da înapoi. [O apucă de păr o trage mai aproape de el, o pune în genunchi)

Dl Popescu -Auzi?! Tu ești o proastaăin fața mea, nu ai nici un drept, eu te-am făcut, eu te omor, auzi?

Maria- Nu sunt proastă, nici măcar nu ai motive pentru care să zici asta și dă-te mai în spate, mă sperii... asta vrei?! Să arați că ești un... animal? Nu ești un om.... Felicitări, buna alegere, și te mai lauzi că ai o vârsta, nu ești în stare să porți o conversație fără să țipi sau să dai în stânga și-n dreapta!

Dl Popescu -Nu-mi zici tu mie ce să fac, plus că tu altfel nu înțelegi!

Maria-Ce să înteleg? Că te iei de prietena mea fără dovezi?

Dl Popescu -Tu să taci și să mă asculți pe mine! Eu dacă vreau, o fac pe fătuca aia să nu mai vorbească cu tine. Ce-ai căutat la ea la petrecere? Te-ai ...

Maria-Vorbe, nu ai de ce să te bagi între mine si ea!

Dl Popescu -Mai vedem!Treci în pat și te culcă...e târziu.[Pleacă nervos, trântind ușa]

Dl Popescu -[Revine] Tu să asculți la mine! Că eu am dreptate și ai să vezi asta! [trântește iar ușa]

Maria-Da, da…

(Casa Lefter. Ana vorbește la telefon cu Maria. Maria plânge, Ana e îngrijorataă Intră tata.)

ANA: Hai că trebuie să închid că a venit tata. ( către tata) Uite ce mi-am făcut!…

[și-I arată noul piercing în buză]

Dl Lefter: ce.. ce-i aia?!(se apropie și se uită)

Ana: ee…e… e un pierce… Mi-am facut piercing…

Dl Lefter:Nu nu nu nu nu nu nu ! acum ti-l dai jos!acum! nu, mergem la spital, să ți-l scoată, acolo

Ana:da-i inofensiv, tată…

Dl Lefter: cine a făcut așa ceva? L-ai făcut singură? Cine e dementul care a facut asș ceva unui copil?! La poliție îl dau! E imposibil! [între timp se învârte prin cameră, foarte nervos] Ți l-a făc ut pe o bancă în Secu ? s-a șters în nas și apoi ți-a băgat ție mana în gură?

Ana:gata, gata!…știi că nu mă risc în halul ăsta.. a fost spălat pe mâini,… a dat cu ceva iod sau nu stiu ce .. ac steril, anestezie..

Dl Lefter: ac steril? De unde ai luat așa ceva?.. Ce iod?… Anestezie…. cu ce? Tu iei droguri!?

Ana: Tata, nuuuu. De la farmacie.. injectie cu xilina… e sigură treaba…

Dl Lefter:Cum să fie așa ceva sigur? Explică-mi doar cum ? te-ai drogat! Te-a păcălit și ți-a făcut asta! Nu cumva prietenii ăia ai tăi extremiști te-au convins? Atâta le trebuie! Zi odata!

Ana:Calmea.za-te!….

Dl Lefter:Nimic! Nimic nu ascultț! Nu vrei să asculți! Ce-ti trebuie tie la 15 ani sârme în gură? Doar fetele care vor să atragă atenția din punct de vedere sexual folosesc mijloace din astea! e.. e… oribil! Nu-mi vine să cred!…

Ana: Cum? adică alea de-s curve. Frumos!!!!!! Multumesc frumos!…. [plange]

Dl Lefter: Lasă că nu-ți mai merge ca până acuma. Nu mai bocești puțin sș terminăm discuția. Mergem la spital acum și am terminat povestea…. Scoate cu cleștele. O să te opereze, eu știu ce o să trebuiască să-ți facă?!

Ana: se desfiletează, pur si simplu. Il pot scoate când vreau. E doar un moft! Mi-am învins frica de ace…

Dl Lefter: Vrei să-mi demonstrezi mie ce puternică și independentă ești! Lasă prostiile! Sună acuma și mergem să-ți scoți… aia .

Ana: nu merg nicăieri.Pedepsește-mă. Nu poți să-l scoți cu forța ..

Dl Lefter:Da?! Bine! [iese din cameră]

(MARIA- Dna Popescu)

Maria: Ce faci mamă?

Dna Popescu: Bine Maria, tu ce faci?

Maria: Bine…

Dna Popescu: (comentează un citat din ziar). Ce faci?

Maria: Nu chiar bine….

Dna Popescu: De ce?

Maria: Păi, știi tu, s-a întâplat ceva… S-a întâmplat ceva!

Dna Popescu: Ce? Ce s-a iîtâmplat?

Maria: Păi, eram în cameră si aveam doua bluze pe jos. Și-a venit tata…

(Pauză)

Dna Popescu: Da și care e problema?

Maria: M-a certat.

Dna Popescu: Păi dacă erau hainele împrăștiate pe acolo, normal că te-a certat. Nu trebuie să ai ordine în cameră?

Maria: Îmi pare rău!… știi …da… m-a certat tare!..

Dna Popescu: Mai este și el nervos, înțelege-l.

Maria: Păi de ce se descarcă numai pe mine și lui sora-mea nu-i face nimica?

Dna Popescu: E un copil de 9 ani! Crezi că ea îțelege?

Maria: Și s-a luat și de Ana…

Dna Popescu: De cine?

Maria: De prietena mea. Singura mea prietenă. S-a luat de dânsa.

Dna Popescu: Ei, și ce dacă nu-i fata mea , nu-mi pasa.

Maria: Dar știi, a fost nașpa. Mi-a dat una… sau două…

Dna Popescu: Și eu îți maid au câte o palmă câteodată. Dacă mai comentezi. Ți-am zis să nu comentezi la el că știi că așa e taică-tu.

Maria: Nu se compara…

Dna Popescu: Nu te cred.. hai, Maria.. nu exagera.

Maria: Nu crezi?

Dna Popescu: Nu cred.. Ce tot atâta? E taică-tu. L-ai enervat… și e…logic. Hai, mai mamă, da rtrebuie să te plângi de la orice nimic?!…

Maria: Nimic.. Las-o baltă!… Eu plec. ..

Dna Popescu: De ce să pleci? Dacă ai ceva de discutat cu mine, discut, eu te ascult…

Maria: Păi tocmai am spus și nu mă crezi…

Dna Popescu: (Comenteaza o știre din ziar)

Maria: Tata mă bate…tare!…

(Dna Popescu citeste ziarul.)

Maria. Bine. Lasă Plec.. Plec! Pa!

(Casa Damian)

Stelică: Bună, fiule. Care-I treaba?

Vlăduț: Treaba-I bună!…

Stelică: I-auzi ce scrie aici.. (citește din ziar)

Vlăduț: Clar… Mă asculți si pe mine?

Stelică: Zi, fiule.

Vlăduț:lăduț: Ce faci?

Stelică: Treburile casei.

Vlăduț: Vai, tată, da iar bei?

Stelică: Cum adica beau, mă?

Vlăduț: Lasă băutura aia. Dimineața bei, după-amiaza bei, noaptea bei!.. .

Stelică: Fiule, asta nu e problema ta.

Vlăduț: Nu e… dar a cui e?

STelică: Chiar nu permit așa un…

Vlăduț: E bine ca nu permiț!…

STelică:.. Comportament.. Ia ascultă-mă, ia zi, cum iți merge ție la școala?

Vlăduț: Bine ca un an de zile nu te-a interest, acum la sfarșit te interesează. E foarte bine, școala.

STelică: Așa, Vlad. Felicitari! Hai la tata.!…( vrea sa-l mangâe)

Vlăduț: Hai bre, mă lași?..

(pauza)

Vlăduț: Hai tată, mai lasă bautura aia odata!…

STelică: Bai, Vlad. Tu nu ii ceri socoteala tatalui tau, da? Ia du-te tu Și vezi de treburile tale. Chiar ar trebui să vezi de comportamentu tău. Ai grijă. Asta nu se poate așa. Eu când eram de vârsta ta…

Vlăduț: Tată, lasă-mă… știu că problema ta e mama. De când a murit mama te-ai schimbat! Bei toată ziua, nu te mai văd cum erai inainte, în casă nu mai fci nimic, la servici nici nu te mai duci..

STelică: Gata, gata, gata.. nu-i adevarat… m-o dat afară, Vlad. Lasă că tata face rost…

Vlăduț: Te-au dat afara?!

Stelică: Mă duc la sșfu ăla si- i spun eu care e treaba.

Vlăduț: Noi nu mai avem bani și tu încă bei?

Stelică: Face tata rost… asta nu-i problemă, tată! nici nu stiu de ce ți-am zis?!…

Vlăduț: Nu ești sănătos!…

Stelică: Asta e o problemă de oameni mari. Trebuie să-l Ințelegi pe tata tău. Acuma e cum e… dar o să fie mai bine. ..

Vlăduț: Ar cam trebui să iți revii, tată. N-ai luat-o pe drumul cel bun.

Stelică: Măi Vlad ai și tu dreptatetea ta, da lasă-mă pe mine să le rezolv cum știu. Uită-te la mine!… Nu trebuie ție să îți pese de problemele mele. Tu trebuie să-ti vezi de școala ta. Foarte important!… Și să te gândești la mama ta. Uite dacă vrei poți să iei o doctorie din asta. (stelica adoarme)

(Casa Pleș – Tudor si Lara)

Lara: Ce faci?

Tudor: Bine.

Lara: Bine?

Tudor: Da. Tu?

Lara: Eu? Rău.

Tudor: De ce?

Lara: Chiar îți pasă?

Tudor: Da, normal.

Lara: Uau. Nu știam.. Păi nu mai vreau să mai stau aici.

Tudor: Du-te și tu în bucătărie.

Lara: Nu vreau să mai stau în casa asta.

Tudor: Și unde vrei să te duci?

Lara: Nu știu, vreau să plec din casa asta.M-am săturat de femeia asta care toata ziua găsește ceva nașpa la mine și toata ziua zice că tu ești superb și eu nu fac nimic bun. Tata care nici nu știe că pot sa cant, ma crede o afona… Eu sunt zero în casa asta. Parcă nici nu aș exista!… Vreau pur și simplu să plec nu știu, vreau să mă duc în altă parte, în alt oraș, în altă țara. Să nu mai aud de ei și să nu mă mai frece la cap cu franceza.

Tudor: Păi bine, si de la mine ce vrei?

Lara: Nu stiu… vreau.. vreau să vii cu mine.

Tudor: De ce?

Lara Așa. Nu vreau să fiu singură.

Tudor: Da parcă mă urai!..

Lara: Da te urăsc în continuare, da vreau să vii cu mine, totuși ești fratele meu. Nimeni nu mă ascultă, nimeni nu mă înțelege în casa asta.

Tudor: Și unde vrei să pleci?

Lara: Nu stiu.. In Japonia.

Tudor: Unde?

Lara: În Japonia.

Tudor: În Japonia? Ce să faci acolo?

Lara: Nu știu. Și așa nu știu franceză și acolo nu-mi trebuie. Mă fac gheishă, și gata.

Tudor: Te faci gheishă?

Lara: Da!…

Tudor: pă stii japoneza?

Lara: Se învață.

Tudor: Cum se învață? și… franceza.

Lara: Franceza e groaznică.

Tudor: Și japoneza e mai ușoara?

Lara: Da… e mai frumoasa!… O să mă învețe o gheishă, un shaman, găsesc pe cineva..

Tudor: Și bani ai?

Lara: Nu, dar și de ăștia fac rost…

Tudor: Faci rost?….

Llara: Da, împrumut. Sau putem face amandoi rost de bani dacă vii cu mine.

Tudor: Eu la ce aș veni cu tine, că mie mi-e bine!

Lara: Mie mi-e rău!…

Tudor: N-ai zis că ți-a luat taică-tu laptopu? Nu te-a lăsat să îți faci proiectul… Ți-a dat un pumn în gură, Da!…

Lara: Și… stai așa bine?

Tudor: Nu, da ce vrei să fac, unde vrei să mă duc?

Lara: Nu știu, să te revolți!… Îți plac toate astea?

Tudor: Nu…

Lara: Păi și nu vrei să faci nimic ca să schimbi?

Tudor: Fă tu rost de bani și dupa aia vii și mai vorbim.

(pauza) Ce? Până acuma îmi murdăreai ghiozdanul și acuma vrei să plecam amandoi?!

Lara: Da cei așa o mare chestie?

Tudor: Păi pleacă, daca vrei…

Lara: Bine am să plec. Stai cu mămica!…

GRUP

TUDOR: Vai, eu aș vrea să mergem în Vamă.

LARA: Daaa!, la mare!

RUXI: Nu, în Franța!

TUDOR: Vai, la mare cazarea e foarte scumpă!…

ANA: Bai,da gândiți-vă că n-avem cum să stăm cu câți bani avem acuma, trebuie să facem mai mulți bani. Uite, putem să plecăm în Spania și facem bani în fiecare zi. Știu eu un club acolo.

TUDOR: eu pot să desenez!..

IOANA: Da eu vreau în Germania!..

RUXI: În Franța!…

LARA: Da eu vreau la mare. E tren la 6 dimineața.

IOANA: Gandiți-vă la un loc unde se pot face bani ușor.

TUDOR: La mare.

RUXI: In Franta.

ANA: In Spania.

VLAD: Eu vreau la Iasi.

IOANA: Vai ,da hai în Turcia că au și mâncare bună și dă și pe gratis!…. Și mare, și soare, și…

VLAD: La Iași folosim mai puțini bani de transport și avem mai mult de cheltuit…

ANA: La Iași o să ne găsească repede.

TUDOR: Vai, mergem în Moldova!…

ANA: Ne aresteaza acolo…

TUDOR: Cine să te aresteze?

ANA: Dacă tu faci grafuri și chestii din astea… te aresteaza.

IOANA: Chișinău. E 5 lei un pachet de țigări acolo.

VLAD: Da la asta te gândești tu? Trebuie să facem ceva bani!

RUXI: În Franța.

IOANA: Sau hai în Vama că sunt și baieți frumoși acolo!…

TUDOR: da …..nu mai pot eu de baieti.

LARA: La mare. Clar. S-a stabilit. Avem tren la 6 dimineata.

RUXI: Și cât e acum ceasul?

LARA: Zece… seara.

(MARIA)

MARIA: Eu mă duc să iau ceva de băut. Vin repede.

ANA: Nu vrei să vin cu tine?

MARIA: Nu, nu, nu! Mă descurc.

ANA: Stai, să-ți dăm bani.

MARIA: Las că am eu niște bani, nu-ți face griji. (Anei) Pa!

ANA: (Nu intelege) Pa…

(MARIA iese)

TUDOR: Și ce facem acuma?

IOANA: Băi, am eu un văr care are un apartament liber…

LARA: Și unde-s prăinții?

IOANA: Plecați, nu stiu. La dracu-n praznic!

VLAD: Păi dă-i un telefon.

TUDOR: Vai, da n-are rost să mergem într-un apartament, mai bine mergem la gară, stăm, bem ceva… Stăm și ne uităm la tren.

IOANA: Și unde dorm, dacă mi-e somn?

TUDOR: În brațele mele. Vai zi-i Mariei să ia mai multe peturi de bere. 3 peturi si țigări. Măcar mai stăm aici. Aveți nisșe muzică pe telefon?

(ANA suna)

ANA (îngrijorată): Are telefonu închis. Frate, nu trebuia s-o lăsăm singură!…

IOANA: Da ce faci aici?

TUDOR: Hm?

IOANA: Ce faci aici?

TUDOR: Stau.

IOANA: Stai, nu? Și pe mine m-ai lăsat așa singură în cartierul ăla unde erau numai cocalari, puteam să fiu violată și tu te duci în câmp să te relaxezi. Și mai e și Maria dispărută și poa să fie și asta violată și tu nu: „hai să stăm să ne relaxăm”.

TUDOR: Ce șmecher e când vorbeșt!…

IOANA: Hm?

TUDOR: Și ce vrei?

IOANA: Să te iau de o mână să mergem s-o căutăm pe Maria.

TUDOR:Numai grija Mariei nu o mai am eu acum, lasă-mă-n pace!

IOANA: Bine că ești tu tot timpul victima. Vai, am pățit aia, vai tu; faci gesturi, vai mă doare nu știu unde, vai m-a bătut tata degeaba…

TUDOR: Păi, na, dacă nu vorbești odată și trebuie să stau ca bou să mă rog de tine să te ntreb ce ai!! Nu poti să spui: am asta, si gata, termin-o !…

IOANA: Puteai să-mi zici de la început.

TUDOR: Ce sĂ-ți zic oare?! Te-am întrebat de mii de ori ce ai, ce ai, ce ai??? La școală, de trei zile te întreb ce ai sș tu nu vrei să-mi zici, și îmi bagi tot felul de fleacuri!…. Spune-mi ce ai, si gata! nu mai sunt nervos și mă duc să o caut pe Maria!…

(pauză)

TUDOR: Bai îmi zici odata?

(pauză)

TUDOR: Băi deci stai să-nțeleg: tu de ce-ai venit aici acum? Că eu am plecat de acolo nu mai aveai treabă, daca vrei, puteai sa te duci.

IOANA: Nu puteam să stau singură în cartierul acela. Tu n-ai văzut cum arăta? Nici macar lumini n-avea ….

TUDOR: Puteai să te întorci la dracii ceia din Secu …

IOANA: Din Secu pân-acolo era un km și puteam să fiu violată la fiecare metru. Și-am venit aici, că e mai aproape.

TUDOR: Și pentru asta ai venit, ca te violau aceia?

IOANA: Și totusi tu de ce te-ai enervat?

TUDOR: Paă cum să nu mă enervez, dacă eu te întreb ce ai, ce ai patit, de ce nu vrei să vorbești cu mine, și tu: hai s-o căutăm, hai s-o căutăm pe Maria….

IOANA: Pai, e prioritar acum!

TUDOR: Acuma…

IOANA: Da!

TUDOR: Da prioritar n-o fost să-mi spui ce ai, ca te rugam de 4 zile…

IOANA: Da tu ce crezi ca am?

TUDOR: De unde vrei să știu eu ce ai? Imi zici ca ai probleme cu parintii, dupa aia te văd, a doua zi fericita si imi zici ca e totu ok, după aia îmi zici că nu știu ce s-a întâmplat la școală, după aia vrei s-o caut pe Maria când nici nu știu unde îi si nici nu stiu dac-o găsesc sau nu, si tot timpul eviți și îmi bagi numai de-astea: „n-am nimic, n-am nimic”. Zi ce ai, si gata. Ce ți-e așa greu să-mi spui ce ai?. Alăltăieri seara m-am gândit că ai si cancer, că ești bolnavă și deprimată…

IOANA: Nu am cancer.

TUDOR: Zi o data ce ai!

IOANA: Da lasa-mă să încerc să formulez… să sune mai frumos.

TUDOR: Ești însarcinată?

IOANA: Nu.

(pauza)

IOANA: pa,i nu știu cum s-ți spun…

TUDOR: Ia dă-ți seama.

LARA:Faza e că…

TUDOR: Faza e ca…

IOANA: Nu maămai întrerupe; lasă-mă să vorbesc…

TUDOR: Asșept să vorbesti de 4 zile crezi că mai am răbdare… zi clar! Sau stai, ce 4 zile ca tu ești așa… acum îmi dau seama că ești așa de câteva luni. Spune-mi data!Decizi: asta am; o rezolv, n-o rezolv, măcar zi să știu și eu ce ai în cap!

IOANA: Gata, nu mai țipa. Știi că ai mei se despart…

TUDOR: da

IOANA: Și… faza e că… vreau să trec singură prin chestia asta și vreau să… luăm o… pauză. Da nu-i nimic personal, adică e legat de mine, adică vreau să înțeleg și eu ce se întâmplă… cu mine, cu ai mei. Și am nevoie de timp, singură. Vreau să stau singură o vreme. Da nu-i legat de tine, e legat de mine.

TUDOR: Băi deci eu mi-am bătut capu luni de zile cu chestia asta ca să aflu la sfarșit că tu de fapt nu știai cum să te comporți cu mine și vroiai să luam o pauză. Ca să-ți dai seama cum sta treaba.

IOANA: da.

TUDOR: Nu puteai să zici de la început? Tu știi cum e creierul meu acum?

IOANA: Da n-am știut cum să-ți spun.

TUDOR: Suntem de nu știu câți ani împreună și tu nu știi cum să-mi spui ceva? Ar fi trebuit să stii…

IOANA: Da m-am gândit că o să suferi, că o să te superi, că o să te arunci de la balcon, pur si simplu nu m-am gândit să-ți spun; pe moment, mă gândeam să…. Nu stiu. ..

TUDOR: bai, da nu vezi că m-ai terminat; simt acum că m-ai terminat cu tot ce mi-am bagat singur in capcacaturile, cand nu-mi spuneai ce ai? Nici nu stiu ce să-ți zic…

IOANA: Să nu fii suparat… Imi pare rau!… chiar îmi pare rau!….

TUDOR: Îți pare rău, pentru ce?

IOANA: Că te simți nașpa.

TUDOR: Degeaba-ți pare rău. Oricum acum nu mai are sens, că si-așa … sper să-ți rezolvi problema. Du-te și rezolva-ți treaba!

IOANA: Hai s-o cautăm pe Maria

TUDOR: Mai lasă-mă cu Maria.

(ANA si LARA intră alergând în benzinărie)

ANA: Asta numai din cauza ta!

LARA: Numai din cauza mea! Un te trezesti?

ANA-:De ce ți-ai luat tocuri?

LARA: Da care-i problema?

(pauza)

ANA: Ce te uiți cu fața asta la mine?

LARA: Incerc să înțeleg care-i problema ta de fapt.

ANA: Cum care-i problema mea de fapt? In primul rând nu te suport, cânți groaznic, te îmbraci aiurea, și te dai la prietenul meu. De fapt la fostul meu prieten.

LARA: Nu mă dau la prietenul tău.

ANA (o imita): Nu te dai la prietenul meu…

LARA: Nu mă dau la prietenul tău. Pentru că nu-mi place de el. Oricum nu le are cu muzica…

ANA: O să-i spun chestia asta să vedem unde o să mai cânți tu. Eventual o să cânți pe stradă, nu?

LARA: Ai uitat că m-a dat afară?

ANA: Oare din cauza cui te-a dat afară.

LARA: M-a dat afară din alte motive.Dacă stau bine să mă gândesc, suntem colege de clasa. Puteai și tu să mă sustți în fața prietenului tău.

ANA: Ce să te susțin? Mai treci și tu prin probleme din astea mai grele să știi cum e.

LARA: Adică?….

ANA: Adică tu le ai pe toate!…

LARA: Chiar crezi că le am pe toate?

ANA: Da. Familia ți-e acasa, te înțelegi cu toata lumea…

LARA: Ți se pare ca am o mie de prieteni în jurul meu?

ANA: Nu, măi fată! De familie vorbesc. Măcar să te susțină ei.

LARA: Cine să mă susțină pe mine?

ANA: Maică-ta, taică-tu… frate-tu.

LARA: Da… „Ești o greșeala! Ești o afona”. Vai ce mă sustin!…. Da, ok. Îi am acasa. Si mai bine nu-i am, dacă nu mă baga în seamă.

ANA: Nu,eu nu cred că vrei să spui asta.

LARA: De ce n-aș spune-o.

ANA: Pentru că nu știi cum e să nu-i ai pe ei aproape.

LARA: Bine, înțeleg. Mama ta e plecată. Si-l ai doar pe tata acasă.

ANA: Da!…

LARA: Păi, și?

Și măcar pe el încerc să-l respect. Să mă înțeleagă cineva.

LARA: Păi, dacă te înțelege, e foarte bine.

ANA: Da, aproape foarte bine. Sa revenim la subiect.

LARA: Da zi, chiar zi. Sunt curioasa!

ANA: Nu. De ce ți-aș spune ție?

LARA: Asa, ca fapt divers. Crezi că o să zic cuiva?

ANA: Normal. Doar ăsta e stilu tău. Să spui la toata lumea. De asta nici n-ai prieteni.

LARA: Mda.

ANA: Păi, zi și tu ce prieteni ai?

LARA: Poate n-am prieteni, da asta e din cauza faptului că sunt eu prea pretențioasă.

ANA: Vai… Și nimeni nu-ți face pe plac, nu?

LARA: Da

ANA: Mititica!!!!

LARA: Eu mă simt bine așa cum sunt. Nu înțeleg unde vrei să ajungi.

ANA: Ți-am spus de la început. Nu te suport.!

LARA: Ok, nu mă suporți. Si?

ANA: Hai să luăm ceva din magazinul ăsta ca să nu mai pierd timp cu tine că n-am chef să-ți văd fața. Vezi dac-a mai sunat cineva, dacă avem vreo știre, au gasit-o, n-au gasit-o…

LARA: (se uita la telefon) N-a sunat nimeni. Sper că e bine. Hai, ia o apă.

ANA: Poate vreau sa iau cappi.

LARA: Da, ia-ti cappi.

ANA: Da de ce ți-aș face ție pe plac, dacă nu te suport?

LARA: Poti să-mi iei și mie un suc, că nu-ți cade mâna!…

ANA: Nu iînteleg de ce ți-aș lua ție un suc, dacă nu te suport.

LARA: Bine. Fa un efort în seara asta.

ANA: Poți folosi și 2 cuvinte. Magice. Începe cu ”t” de la trisu, se termină cu un g de la galushcă… și poți să le folosești.

LARA: Nu știu care-s ăstea 2 cuvinte, dar am eu 3 care-s mai bune…

ANA: Bine, deci nu-ți iau suc.

LARA: Gata, gata!… Te rog frumos vreau și eu un suc.

ANA: Poți să ți-l iei.

LARA: Ești amuzantă. Hai. Și dă, e draguță rochița ta, nu e chiar de bucătărie….

ANA: Multumesc!… Și a ta îmi place. îmi plac și cerceii. Mi-aș fi dorit să fi primit și eu așa de ziua mea.

LARA: De ce n-ai zis ceva? Ți-i dădeam pe ai mei. Na-ți-i.

(isi scoate cerceii)

ANA: Nu..

LARA: Na-ți-i. Ia-i tu.

ANA: Calmează-te.

LARA: Am și altii.

ANA: Ok. O să-ti dau și eu ceva.

LARA: Ce?

ANA: Nu știu încă, o să văd. O să-ți dau prietenia mea.

LARA: O!!!!!!!!!… ce drăguț!.

ANA: Ma scuzi că m-am purtat așa la faza cu prietenul meu. De fapt relația noastră nu mai mergea de ceva vreme și am găsit un motiv ca să mă cert cu el și m-am îmbătat inten-

ționat ca să mă cert cu el; de asta m-am și sărutat cu ăla. Că n-aveam nicio legătură.

LARA: Și mie îmi pare rău că am stat așa de mult cu el, da nu știam că te afectează. Nu mi-am dat seama…

ANA: Nu-i nimic, iți faceai treaba.

LARA: Mai bine c-ai scăpat de el.

ANA: Mergem la agățat acuma?!

(TUDOR- LARA )

L: și? Ce mai faci?

TUDOR: Tocmai m-am certat în seara asta cu Ioana.

LARA: Da? De ce?

TUDOR: Ne-am despaățit.

LARA: Și? Ești bine?

TUDOR: Da. m-am cam certat cu lumea în ultima vreme. Și la faza că am pierdut banii la aparate și pentru că m-am certat și cu tata și…

LARA: știu, știu, știu!…

TUDOR: Noi de ce ne certăm? Practic avem aproape aceeași vârstă, ar trebui să ne înțelegem. E șmecher să ai un frate de aceeași vârsta!…

LARA: Hmm

TUDOR: adică nu știu, aș vrea să ne înțelegem, da ca lumea, știi?… nu cum am zis că „da ne-ntelegem …” n-as mai vrea să îmi murdărești ghiozdanul și peretele și … că zice mama, mă dă exemplu și …. Pentru că eu nu stiu… am reușit să ies din fiecare prostie pe care am fă-cut-o și de asta mama are o părere bună despre mine, da eu nu-s chiar îngeraș, adică…

LARA: Știu chestia asta, numai că…

TUDOR: Nu vreau să fii nervoasă pe mine pentru că mă dă mama exemplu, că io n-am nicio vină că mă dă exemplu și mi te bagă pe gât. Întelegi? Mă rog ,și nu știu cred că –i faza că nu știu… cred că ne certăm mai mult numai din cauza alor noștri, știi? Adică eu n-am nicio treabă cu tine, nu-nțeleg de ce spun amândoi atâtea prostii despre tine, stii? Și eu nu mă bag, n-am de ce să le zic asta, da presupun că te simți nasol când tu faci ceva bun și ei vin la tine și-ți spun că „ a, dar stai că Tudor a făcut ceva mai tare!”

LARA: Mda, asta e. m-am obișnuit cu ei, nici nu m-aștept la ceva mai mult ,nu le cer mai mult… iar pe tine eu te iubesc, nu știu… că te iubesc. Adică nu te-am pârât niciodată…

TUDOR: Da nu vrei de-acuma să ne înțelegem, adică faza asta știi… tu cânți, adică mie imi place la nebunie cum cânți… ai glasul acela șmecher când cânți, rage against the machine, e smecher. A, ți-am luat… dacă nu-ți găsești, ți-am luat eu 2 CD-uri.

LARA: Bine, de data asta nu zic nimic. Mda. Nu mă așteptam la asta, sincer. Să-mi zici chestia asta…

TUDOR: Da mai bine apuca-te de hip-hop.

LARA: Nu. Nu stiu… îți multumesc că mi-ai zis asta, într-un fel îmi dă si mie putere să … nu știu… să trec peste tot ce îmi zice tata și… Și mie îmi place cum desenezi tu.

TUDOR: Cum?

LARA: Și mie îmi place cum desenezi tu.

TUDOR: Cum?

LARA: Și mie îmi place cum desenezi tu. Știu că ai auzit din prima.

TUDOR: Ce s-aud?

LARA: Ca-mi place cum desenezi!..

TUDOR: Mersi!..

LARA: Poți să-mi dai ceva pe perete, dacă vrei. Da!… doar o culoare.

TUDOR: Cu roz?

LARA: Da. Bine. O să-ți compun o baladă.

TUDOR: Cum?

LARA: O baladă rock. N-ai ascultat o baladă rock niciodată?

TUDOR: Am ascultat și de asta strâmb din nas. Da e… bine. Poți să-mi compui. Da sa fie așa… (duce pumnul în dreptul inimii )

LARA: Și… acum că ne-am împăcat ce facem mai departe?

LARA: Îți dai seama că ne întoarcem acolo acasa unde tot parinții ăia naspa îs. Și tot aceleași chestii o să le zică…

TUDOR: Măi, nu știu, eu pân – acum nu ți-am luat apărarea în fața lor, că de exemplu m-am întors ieri de la școală și îmi zice tata ceva de genul: a, tu faci ceva, Lara nu face nimic… ,și mă rog, lui nu i-am zis nimic, da nu știu, de-acum sigur am să-ți iau apărarea. Și știi dacă zic ceva în fața lui tata are efect, știi?

LARA: Știu. Tot ce-mi doresc eu este să… nu știu. Să plecăm și să ne mutâm amândoi.

TUDOR: Unde?

LARA: Nu știu. La București.

TUDOR: Șmeker!…

LARA: Da?

TUDOR: Da, da la București. Îți iei camera ta. Eu am nevoie de o cameră imensă cu un pat roșu ,și cu jacuzzi, și cu …

LARA: Dar o garsonieră ce-are? Nu vrei să dormi în pat cu surioara ta?

TUDOR: Nu, că am cu cine să dorm, adică o să am… Îmi trebuie pat triplu.

LARA: Bine, îți aduci iubițelele, da să nu iși lase bikinii pe patul meu.

TUDOR: Ce treabă am eu cu …

LARA: Și…Da. Poți să faci ce vrei.

TUDOR: Și tu poți să faci ce vrei în apartamentul ăla… numai să-l antifonezi înainte. sau ma rog, cânta caât vrei. Iți fac un microfon personalizat.

LARA: Tu faci mâncare, eu spăl vase.

TUDOR: Normal, știi să fierbi numai ouă, atâta….

(pauză)

TUDOR: Acuma trece trenu-n gară!…

LARA: lasă-l să se ducă…

ZIUA TREI

(moment de tăcere)

Damian: Eu propun să sunăm la poliție.

Dl Popescu: Tu nici nu poți să te ții pe picioare și vrei să sunăm la poliție?

Damian: Ce-ai dom-le?

Dna Ples: In casa mea nu se țipă.

Dna Popescu: Este o situație de viața și de moartea aicea.

Dna Ples: Păi normal, că este o situație de viața și de moarte. Cum de s-a ajuns aici? Copii noștri au plecat de acasă!

Dl Lefter: Și-au pus metale in gură.

Dl Popescu: Numai fata doamnei Brown îi învață pe toți copiii chestiile astea. Pun pariu că chiar ea a venit cu idea să plece de acasă.

Dna Florescu: Eu pot să-mi educ fata și o țin aproape. Eu am încredere în ea și ea are încredere în mine.

Dl Ples: Decât să ne certăm mai bine ne-am putea gândi unde s-ar putea duce ei.

Dna Ples: Băiatul meu.. .Deci băiatul meu!… nu știu cum de- a făcut asta, că el a zis că se duce să ducă gunoiul și n -a mai venit acasă.

Dl Popescu: Dom-le ,eu mi-am educat fata așa cum trebuie, da?

Dna Ples: Se pare că nu…

Dl Popescu: Eu n-am învațat-o să plece de acasă.

Dl Ples: Domnule, cum v-ati educat fata, dacă o bateți?

Dl Popescu: Păi, așa se face educație, dom-le, da?

Dl Ples: Cum dom-le?… cu bataie?.

Dl Popescu: Nu, cu frumosul.

Dna Popescu: Ce vorbești domnule, tu o bați?

Dl Popescu: Da, eu îi mai dau câte o bucățică, așa…

Dl Lefter: Tot orașul știe că o bate!…

Dna Popescu: Adică tu o bați?… așa… adică ea spunea adevarul?!..

Dl Ples: Tot orașul știe că o bate.

Dna Popescu: Cum tot orașul știe că o bate și eu nu știu?

Dna Ples: Din cauza voastra mi-a plecat băiatul. Că băiatul meu este ascultător. Băiatul meu mereu m-a ascultat. Din cauza dumneavoastră pentru că s-a luat după fata aia a dumneavostră .

Dl Lefter: Băiatul dumneavoastră? Da fiica dumneavoastră?

Dna Ples: Fata mea… A, Lara.. Vai, si Lara a dispărut?!…

Dl Lefter: Pai, normal. A luat-o pe Ana mea și a plecat. Lara, care i-a băgat metale în gură Anei.

Dl Ples: Nu fiica mea i-a bagat metale în gura.

Dnu Lefter: Atunci cine?

Dl Ples: Nu mă întrebați pe mine, că nu știu.

Dl Lefter: Lara, drogata Secului!

Dna Florescu: Întelegeți și voi, au și ei nevoie de libertate, să se desfașoare.

Dl Damian: Nu se bate, dom-le, copilul, copilul trebuie îngrijit….

Dnu Popescu: Cu bătaie, așa se face educație.

Dna Popescu: Tu taci acolo

Dna Popescu: Auzi sti ceva tu sa taci din gura, da?

Dna Ples: Domnule va rog sa va calmati. Sunteti in casa mea si nu va permit acest comportament.

Dnu Popescu: Ia lasa-ma in pace. Femeia trebuie sa taca din gura da?

Dna Ples: Copiilor le trebuie educatie. Trebuie sa citeasca sa invete.

Dnu Damian: Femeia trebuie iubita. Daca no iubiti o pierdeti.

Dnu Popescu: Taci uai.

Dna Ples: CVopii trebuie sasi vada de scoala, atata.

Dnu Ples: De scoala.

Dna Ples: Asta e menirea lor. Sa invete. Sa invete zi si zi si noapte noapte. El nu trebuie sa se gandeasca la altceva. Eu nu inteleg ce e in capul lor.

Dna Popescu: acuma stiu. Fiica noastra a plecat de acasa din cauza ta.

Dna Ples: Haideti sa ne gandim putin sa meditam asupra situatiei.

Dnu Lefter: Copiii se ca… in capul nostru și noi să ne calmam, nu?

Dnu Damian: Ne-ați chemat, da un paharel nu ne-ați dat la fiecare să servim?….

Dna Ples: Aveți chef de petrecere dumneavoastra?

Dna Florescu: Domnilor, vă rog frumos! Nu țipăm și ne aducem copiii acasă. Ei or să vină când or să vină.

Dna Ples: O să vină cu o mana lipsă, cu capul spart…

Dnu Lefter: Cu metale prin gura…

Dna Florescu: O să mă sune dacă se întaplă ceva.

Dnu Popescu:Ce exemplu dați dumneavoastră fiicei dumneavostră. Taci lasă-mă să vorbesc.

Dnu Ples: Nu vorbim aici despre noi ,vorbim despre copii, da?

Dnu Popescu: Ce exemplu dai, dacă tu umbli dupa toți masculii din oraș și te-ai despărțit de soțul tău?

Dna Florescu: Un exemplu de maturitate.

Dnu Ples: Domnu, hai vă rog să vorbim despre copii.

Dnu Popescu: Dau divorț, să știi că dau divorț!…

Dna Popescu: Abia aștept, nu aduci bani. ..

Dnu Damian: Nu va despărțiți de nevastă că o sa vă pară rău toată viața….

Dnu Popescu: Taci, ăi, tu din gură.

Dnu Damian: Să vă iubiți nevasta că nevasta e casă la casa omului.

Dna Ples: Copiii noștri pot saămoară din clipa în clipă… voi nu sunteti conștienți de lucrul ăsta?

Dnu Popescu: Și tu ce faci?

Dna Ples: Fac.

Dnu Ples: Ce facem acum?

Dna Ples: Doamna Brown ați spus că fata dumneavoastră o să vă sune, dacă se întâmplă ceva.

Dna Florescu: Normal că o să mă sune…

Dnu Ples: Sunați-o și întrebați-o ce se întâmplă și să mergem să îi luăm.

Dnu Damian: Era o femeie…. domnule, vă zic eu.. Eu respect femeia!…

Dnu Popescu: Ăsta ce caută aici?

Dna Popescu: Lasă,dom-le, are și el un copil, e normal să vina aici.

Dnu Lefter: Ne-au mai scăzut și salariile acum.

Dna Florescu: Eu zic să le trimitem niște bani măcar să știm că nu mor.

Dnu Lefter: Ca să-și pună toți metale în gură?

Dl Popescu: Ca să ajungă până în Jamaica, nu? Până unde vrei să ajungă?

Dna Florescu: Eu consider că dacă ne-am arăta mai apropiați lor, să le arătăm că suntem de acord cu deciziile lor, pentru că ei cresc, se dezvoltă, încearcă să își formeze o personalitate, nu ii putem ține chiar așa în lesă, nu sunt niște bebeluși. Le trimitem niște bani, nu ca să fugă, nu știu unde cu avionul, că nu cred că le permite cineva….i

Dl Ples: Doamna Brown are foarte mare dreptate. Eu așa zic.

Dna Ples: Nu, categoric nu are dreptate; așa când o să vadă bani o să zică: „dai dracu, ne că… in capul părinților”, vorba lui.

Dl Ples: O să se întoarcă….

Dna Ples: N-or să se întoarcă. Dacă nu au bani, îți dai seama, că or să se întoarcă mai repede.

Dnu Popescu: Liniște, eu vorbesc acuma!.. Să le dăm bani să își bage în venă, nu? Să își umfle vena. ..

Dl Damian: Să ne arătăm mai aproape de familie, ca familia e celula societății. Domnuuu…., dacă v-ați respecta nevasta, n-ar mai fugi copilul de – acasa.

Dl Popescu: Familia te duce la sapă de lemn!…

Dl Damian: Dacă nu murea nevasta mea…. Unde ești, tu Maricica acuma, când …

Dl Popescu: Tu să-i mulțumești lui D-zeu că ți-a murit femeia!…

Dna Ples: Vai ,da ce comportament aveți, domnule?!

Dna Popescu: Eu zic, mai bine ii dau bani la fiica mea să stea unde vrea ea, decât să stea cu nebunul asta în casă.

Dna Ples: Eu zic sa anunțăm politia!…

S F Â R Ș I T

Proiectul Scrie despre tine – Vaslui iunie-iulie 2011

scriedespretine — Thu, 23 Jun 2011 23:59:06 +0000

Proiectul: „Srie despre Tine – Vaslui, 2011” aprobat de Consiliul Judetean Vaslui in cadrul Programului pentru finantare nerambursabila a activitatilor nonprofit de interes general pe anul 2011 – domeniul cultura.

Scopul proiectul „Scrie despre Tine – Vaslui, 2011”: promovarea acţiunilor culturale in municipiul si judeţul Vaslui prin promovarea tinerelor talente în domeniul dramaturgiei românesti, precum si valorificarea tinerilor actori / dramaturgi, în vederea dezvoltării si promovării productiilor teatrale moderne.

Grupul ţintă al proiectului îl reprezintă tinerii:

15 actori / dramaturgi tineri, antrenati, care vor constitui nucleul unei trupe tinere de teatru, active.

Activităţile principale:

Organizarea si realizarea workshop-ului Scrie despre Tine – Vaslui, 2011”pentru scrierea pieselor scurte ce vor fi prezentate ulterior în cadrul spectacolului final;
Promovarea workshop-ului ca metodă de educatie alternativă.
Repetitii pentru 3 spectacole de început necesare lansării trupei nou formate.
Realizarea unui DVD ce va contine piesele realizate în cadrul workshop-ului.
3 spectacole de teatru pentru lansarea trupei nou formate.

Atelierul „Scrie despre Tine – Vaslui, 2011”realizeaza o arhivea de povești și experiențe personale, prin exerciții creative de scris și de actorie.

Pe baza acestei arhive, participanții, impreuna cu actorul Sorin Poama si regizoarea Vera Ion, dezvoltă un scenariu, , in vederea realizarii spectacolului de teatru: „ 13 OAMENI, O POVESTE DIN VASLUI”, pe care il vor prezenta publicului vasluian, in 3 spectacole, in ultima saptamana a lunii septembrie 2011.

Prin acest proiect toti tinerii interesati vor beneficia de un cadru normal si relaxat în care să îsi poată povesti experientele, pentru a învăta unii de la altii si pentru a-si dezvolta împreună capacitatea de a articula si reprezenta texte despre lumea în care trăiesc.

Proiectul va contribui la:

dezvoltarea proceselor psihice (memorie, atentie, gândire, imaginatie) ale tinerilor.
cultivarea încrederii în fortele proprii ale acestora.
eliminarea sentimentelor negative (frica de comunicare, timiditatea, neîncrederea)
crearea mobilitătii fizice si psihice.
dobândirea unui complex de norme de comportament bazate pe spirit de echipă si comunicare
eliminarea complexelor de inferioritate, nervozitătii si inapetentei verbale si de actiune
descoperirea talentelor si aptitudinilor în domeniul teatrului si dezvoltarea lor .

Partea a 2-a.

Proiect teatral pentru tineri la Vaslui

scriedespretine — Thu, 23 Jun 2011 23:53:04 +0000

În municipiul – resedintã de judet se contureazã primele semne ale unei viitoare activitãti teatrale, prin intermediul unui grup de tineri entuziasti, în mare parte elevi de liceu, condusi de actorul Sorin Poamã si regizoarea Veronica Oana Ion. Asociatia “Link Center”, care are drept scop promovarea culturii, în special a teatrului la nivelul tinerilor si nu numai, a avut deschiderea oficialã a unui nou proiect, “Scrie despre tine, Vaslui – 2011”. Sorin Poamã a venit anterior de mai multe ori la Vaslui pentru a prospecta proiectul pe care l-a implementat si în Bucuresti cu rezultate foarte bune. Împreunã cu Veronica Oana Ion au promovat anterior unele activitãti premergãtoare pentru a avea convingerea cã pot desfãsura acest proiect de amploare. Astfel, un prim spectacol, “13 oameni, o poveste din Vaslui”, creat în cadrul „Laboratorului scrie despre tine”, Vaslui, 2011, a avut loc sâmbãtã, 18 iunie, la Casa de Cultură a sindicatelor „C. Tãnase”. Noul proiect, “Scrie despre tine, Vaslui – 2011” a primit finantare din partea Consiliului Judetean Vaslui, prin Programul Judetean de Finantare Nerambursabilã, în sumã de 9270 lei. Actiunea se va derula pe o perioadã de trei luni, la sfârsitul cãreia vor fi prezentate trei piese de teatru originale, scrise chiar de cei 15 tineri dramaturgi, elevi la liceul teoretic „Mihail Kogãlniceanu” din Vaslui, pe baza povestilor si experientelor proprii. „Noutatea acestui proiect este cã tinerii actori, vorbind despre experientele proprii, vor participa efectiv la conceptia unor piese de teatru originale. Unul dintre obiectivele principale ale proiectului constã în promovarea valorilor cultural-artistice prin intermediul dramaturgiei, pe plan local si national si promovarea tinerelor talente vasluiene. În plus, dezvoltarea proceselor psihice, cum ar fi memoria, atentia, imaginatia, si cultivarea încrederii în fortele proprii, pe lângã descoperirea talentului si aptitudinilor participantilor la acest proiect justificã pe deplin scopul acestui proiect. Sper cã, prin implementarea acestui program, tinerii implicati vor dobândi experientã pentru continuarea activitãtii teatrale, inclusiv prin accesarea si a altor surse de finantare”, declara Elena Poamã, managerul proiectului.

1 Raspuns pentru “Proiect teatral pentru tineri la Vaslui”

Proiect teatral pentru tineri la Vaslui | infolicitatii spune:

23 iunie 2011 la 23:53

[...] Source: http://www.vrn.ro/proiect-teatral-pentru-tineri-la-vaslui [...]

Scrie despre tine

scriedespretine — Thu, 23 Jun 2011 07:50:57 +0000

Ieri, Asociatia Link Center Vaslui a lansat proiectul “Scrie despre tine, Vaslui – 2011″, finantat de Consiliul Judetean Vaslui. Scopul proiectului este de a promova actiunile culturale din judet, prin promovarea tinerelor talente în domeniul dramaturgiei, precum si valorificarea tinerilor actori în productii teatrale moderne. În cadrul proiectului, vor fi realizate mai multe activitãti: vor fi desfãsurate workshop-uri prin care se va cãuta identificarea tinerilor cu talent si aptitudini în domeniul teatrului. Se vor realiza ateliere de lucru, în cadrul cãrora tinerii vor realiza piese noi de teatru si scenarii de film, care au la bazã povesti si experiente personale. Aceste activitãti se vor concretiza în trei spectacole, sustinute de cei 15 tineri care formeazã si grupul tintã al proiectului. Activitãtile din cadrul proiectului vor fi coordonate de actorul Sorin Poamã si de regizorul Veronica Oana Ion. Creatiile dramatice vor fi promovate pe site-ul www.scriedespretine.wordpress.com si vor fi imprimate pe DVD-uri. “Unii s-ar întreba de ce ascest proiect. Simplu: pentru cã din punct de vedere teatral existã un dezechilibru imens între vizibilitatea si reprezentarea textelor noi, inspirate din povesti reale de acum, din lumea în care trãim, si cantitatea de texte scrise de “mari autori”, despre alte realitãti, din alti ani. Iar acest dezechilibru înseamnã de fapt o rupturã între generatii. De aceea, vrem sã încurajam tinerii sã exprime lumea în care trãim, prin scris”, a spus Elena Poamã, managerul de proiect.

Articol scris de: Mihaela Zarnesc

Atelier

scriedespretine — Thu, 23 Jun 2011 07:40:16 +0000

Atelier - "Scrie despre tine Vaslui 2011"

scriedespretine — Fri, 10 Jun 2011 17:00:52 +0000

SAMBATA 18 IUNIE ORA 19:00

Casa de Cultură Vaslui

Vă invităm la spectacolul ”13 oameni, o poveste din Vaslui”, creat in cadrul Laboratorului scrie despre tine Vaslui 2011.

Tinerii care și-au dezvoltat creativitatea pe durata atelierului din Vaslui au lucrat intensiv timp de o lună împreună cu trainerii Sorin Poamă, actor, și Vera Ion, regizor.

În timpul atelierului, cei 13 participanți au construit un spectacol despre ei și viața tinerilor din Vaslui 2011.

Traineri: Sorin Poamă, Vera Ion

Partener: Liceul Mihail Kogalniceanu

generatia pokemon

scriedespretine — Sat, 02 Apr 2011 20:34:54 +0000

fetele nu plang intotdeauna

scriedespretine — Sat, 02 Apr 2011 18:31:25 +0000

Scrie despre tine Vaslui 2011,

repetitie cu public

5

scriedespretine — Sat, 02 Apr 2011 18:29:25 +0000

Scrie despre tine Vaslui 2011,

repetitie cu public